Rolul respiratiei in dezvoltarea si cresterea faciala

”Obstructia nazala, in particular, este cheia si cauza cresterii si dezvoltarii anormale faciale, a maxilarelor si a dentitiei” Mahoney. Aceasta fotografie ilustreaza clasicul copil cu facies adenoid.

Numeroase studii arata faptul ca respiratia nazala necorespunzatoare asociata cu respiratia orala determina o serie de modificari in dezvoltarea si cresterea faciala.

Teoria precum ca respiratia orala cauzeaza scoaterea dintilor superiori spre exterior, cu favorizarea supradezvoltarii structurii dento-aleveolare superiore, cu pozitionarea mandibulei spre inapoi a fost dezvoltata in 1970.

Astfel obstructionarea cailor nazale cu vegetatii adenoide sau alte cauze, reduce abilitatea de a respira pe nas si influenteaza dezvoltarea si cresterea maxilarelor si implicit pozitionarea dentitiei.

Respiratia orala este o disfunctie care afecteaza 10-15% din populatia copiilor. Este responsabila de efecte locale si sistematice, ambele de scurta si de lunga durata. Un rol important in diagnosticarea pacientilor cu respiratie orala este medicul pediatru care il poate directiona spre specialitati precum ORL si Ortodontie.

Aspectul cheie care ne ghideaza spre diagnostic si ne permite sa indentificam respiratorul oral este faciesul adenoid.

Printre semnele specifice respiratorului oral si faciesului caracteristic se regasesc:

• Compresiune de maxilar superior;
• Pozitionarea posterioara a mandibulei;
• Dintii frontali superiori proeminenti;
• Dificultate in apropierea buzelor ( incompetenta labial);
• Incompetenta nazala;
• Pometi aplatizati;
• Fata palida, cearcane;
• Sforait, episoade de apnee nocturna.

a. Caracteristici clinice a unui respirator oral; b. Compresiune de maxilar; c.  Incompetenta labiala; d. Incompetenta nazala; Journal of Pediatric and Neonatal Individualized Medicine • vol. 3 • n. 1 • 2014

Pacientii cu probleme respiratorii trebuiesc diagnosticati cat mai devreme posibil, pentru a se putea realiza un tratament corespunzator si pentru a evita aparitia efectelor de lunga durata. Acesti pacienti pot fi observati de medicul de familie, medicul pediatru, medicul stomatolog si trebuiesc directionati catre medicul ORL si medicul ortodont.

Tratamentul ortodontic include utilizarea unor dispozitive care au rolul de a corecta discrepanta transversala a maxilarului, crescand amplitudinea cailor respiratorii superioare si reducand rezistenta tractului respirator nazal.

Aceste dipozitive pot fi de tipul disjunctorului sau placuta palatina.

a.       b.

c.        d.

  a,b Apectul intraoral inainte de tratament ortodontic; c,d Aspectul intraoral dupa tratament ortodontic;

Caz clinic Dr. Andreea Dodi